Cu dragoste, ştiu. Oricât de emoţionat şi confuz erai, acum, după atât timp, poţi spune că a fost o zi foarte frumoasă. Şi frumuseţea a continuat în zilele ce au urmat. La mine, în prima zi, au fost nişte emoţii şi nişte sentimente oribile. Aşa le pot numi acum, punându-mă în locul meu pe-atunci. Ştiu că-mi luasem caiete din prima zi la mine, iar acum nici la jumătatea anului sunt zile când n-o fac. Probabil n-am fost bătut atunci când trebuia. Clasa I a mers cum a mers, a doua la fel. Din clasa a treia deja începusem cu probleme. Comentam, scriam cuvinte obscene pe spatele colegilor şi înjuram ca la uşa cortului. Da, în clasa a treia. Astea erau priorităţile pe-atunci. Acum, îmi dau seama cât de tâmpit şi cretin eram. Sentimental, de peste un secol de când sunt prezent în învăţământul românesc, pot spune că m-am distrat zilnic. A fost şi încă este frumos, şi încerc să trăiesc toate clipele posibile şi imposibile. Pentru că mai am două luni şi fac cu mâna băncilor şcolii. Dar nu vreau să vorbesc despre asta, mă deprim foarte tare când mă gândesc.

Aşadar, îmi amintesc prima zi de şcoală, la fel cum ziceam şi la început, cu sentimente de tristeţe, dragoste şi iubire. Aş da oricând un an din viaţă să mai trăiesc o dată ziua respectivă. Şi aş da câte o lună pentru fiecare zi trăită în şcoala primară. Am dus-o greu, pentru că pe vremea mea nu te puteai distra cu multe. Acum fără net şi telefon eşti mort. Pe-atunci ne distram într-una. Spun c-am dus-o greu pentru că în fiecare lună îmi luam rechizite şcolare care, pe vremea aia erau destul de scumpe. Acum scriu cu pixurile împrumutate de la colegi. Nu pentru că nu-mi permit, pentru că la mine nu ţin. Ori le pierd, ori le stric. De cele mai multe ori pentru că nu le cumpăr eu. Acum aş avea de unde. În şcoala generală, cum nu prea se-auzise de internet şi telefonie, se ducea mămica şi lua ea ceva de la librărie. Acum din trei cuvinte pe Google, magazin online rechizite, ajung direct acolo unde trebuie. Înainte îmi lua tata un stilou, câteva rezerve, o coală de sugativă, un pic şi gata şcoala. Stau şi mă gândesc pentru ce atâtea bâzdâgănii. Pentru că nu aveam acces la online, de aia. Era chiar aşa de greu să-mi comand un pix frixion? Scrie, şterge şi rescrie. Asta face.

În altă ordine de idei, să fiu acum în primele zile de şcoală, la cât sunt copiii de informaţi cu calculatoarele mi-aş comanda rechizitele doar online. Veţi veni şi veţi spune că ei nu ştiu, că sunt mici. Dar toate jocurile video nu necesită gândire?! le au copchiii, staţi calmi. Aş da un search pe Google, aş intra pe un site de rechizite şi mi-aş comanda tot ce am nevoie. Simplu acum, imposibil la începerea şcolii în timpurile mele. Dar de ce mă mai gândesc eu la mine, bine că cei din prezent pot face asta şi bine că vor prinde avantajele şi copiii mei. De asta trebuie să mă bucur. Şi o fac.

Tu cum îţi aminteşti prima zi de şcoală?

Menţionare: particip cu acest articol la concursul susţinut de Blogatu.ro . Ai blog şi vrei să-ţi faci publice amintirile de pe băncile şcolii? Fă-o şi tu!